What will morning bring?

In camera pluteste un puternic miros de tigara inchegat cu aroma de vanilie si cafea. Stiti cat dureaza un minut? 60 de secunde. Dar o ora cand astepti sa rasara soarele? O eternitate.

Anunțuri

O, am uitat sa va zic!

Ba, sacrific 20 de minute de invatat la latina ca sa va povestesc o chestie care m-a facut sa mi se urce sangele la creieri.

Bai. Eram… ieri, nu, alaltaieri… sau… ma rog, nu mai stiu. O zi acolo. Pe la 17:30 stateam in parcul de langa metrou pe o banca si citeam. Stateam turceste, cu ghiozdanul in brate si o tigara pe terminate. Si cum imi vedeam eu de treaba mea, nu deranjam pe nimeni, aud de la o posta un ditamai grupul de cocalari. „Moaa…” zic. Ma gandeam ca or fi vreo 2-3, cand sa ridic privirea, cre’ ca erau vreo 10. Plus niste pitipoance care se hlizeau ca idioatele pe acolo. Eu imi vad de cartea mea, ei ajung in dreptul meu. Ma rog, nu erau fix in fata mea, erau mai incolo, la cativa metri. Calma si nepasatoare cum sunt deobicei in situatii de genul, ignor comentariile la adresa cartii mele vechi si fluieraturile venite din partea cocalarilor. Cand ma trezesc cu o piatra in genunchi. Eram stupefiata. Ma uitat asa la piatra aia si nu imi venea sa cred. La fel de calm, m-am uitat la ei, am ridicat piatra si am aruncat-o in iarba. Vazand ca nu au cu cine se certa, au plecat; eu ma chinuiam sa continui sa citesc. Nu mai puteam. Eram… deci… bai deci nu imi venea sa cred. Cum frate? In asa hal de tara traim? Ajungem sa se arunce cu pietre in noi pentru ca citim? Trist.

aww!

Băă! Vă mulţumesc că mă lăsaţi să zac în continuare în blogrollurile voastre deşi n-am mai scris de secole.

mdea.

Mie nu îmi plac mărţişoarele. Pe bune. Sau bine, hai, unu’, două. Da’ tot nu văd de ce mi-ar plăcea să primesc o tonă de mărţişoare care o să zacă apoi mult şi bine într-un plic. Sau într-o pungă. De ce? Pentru mine înseamnă nimic. Sunt doar nişte chestii care sunt luate şi date pentru că trebuie.

întrebare. una importantă!

Băi unde găsesc un magazin d-ăsta care să repare aparate foto vechi? Şi eventual de unde pot cumpăra şi un film?

Mă rog… nu mă pricep deloc la aparate foto, dar am un Smena 6 şi vreau să ştiu dacă mai are şanse de supravieţuire sau este menit să odihnească în pace în bibliotecă.

google me.

Am gasit cateva cautari funny:

  • „de ce sunt asa de nenorocita”
  • „cum sa te dezintegrezi” – =))
  • „pa de frustrari”
  • „cand o sa fiu mare vreau sa ma fac…psi”
  • „palma sens figurat”
  • „cum se nr la carate asa incepe mod pana”
  • „vreau ciobani la oii” – =))))

chestie dubioasă.

Frate, zilele trecute ştiţi ce am realizat? O chestie dubioasă rău de tot. Deci eu când nu pot să dorm rearanjez cărţile în bibliotecă. Mă fascinează. Pe bune. Deci cum stau eu în pat la 2-3 noaptea şi efectiv nu pot să închid ochii (o fi de la ceaiul ăsta negru) îmi analizez biblioteca. Şi iau fiecare raft în parte şi îl analizez şi am ajuns la concluzia că cele de pe rândul al doilea sunt ok.

Primul din dreapta mi se pare genial, pentru că acolo am un aparat foto vechi (a fost a lu’ bunică-miu. de fapt, l-am salvat de bunică-mea care voia să îl arunce!! jesus christ!), 3 vaze d-alea de la ikea, nişte cutii colorate, o chestie cu sticluţă cu nisip roz înăuntru luată din Veneţia, beţişoare parfumate şi într-un colţ teancu’ meu de cartele de metrou pe care nu ştiu de ce le colecţionez. Poate nu sună aşa mişto, da’ să ştiţi că arată bine toate împreună. E raftul meu preferat. Iar pe cel de sub ăsta este aşezat frumos un set cu un bol, un fel de farfurie si beţisoare pentru mâncare chinezească. Astea mi le-au luat ai mei pentru că au văzut cum îmi curgeau balele în vitrină când le-am văzut, acum un an şi ceva. În stânga ăluia cu aparatul foto, este un raft în care am aşezat toate cărţile din Chic după care eram înnebunită printr-a 7a şi a ceva din a 8a, vreo 4-5 din Cocktail şi încă 5 cărţi pe care le-am primit când a venit Tudor Chirilă la noi în liceu. În faţa cărţilor stau biletele de la B’estfest de vara trecută pe care le-am descoperit acum o lună când am văzut că rămăseseră la mine în geantă. Raftul ăsta îmi place, n-am nimic de schimbat la el. În stânga ăstuia cu cărţile uşoare, se află raftul cel mai gol deocamdată. Abia aştept să îmi mai cumpăr cărţi, multe-multe, ca să îl umplu. Sunt doar câteva deocamdată. Aici am aşa: Nuntă în cer de Eliade, Brida de Coelho (nu prea mi-a plăcut), Veronika se hotărăşte să moară tot de Coelho (asta mi-a plăcut mult, e una din cărţile mele preferate), Dansatoarea din Izu de Kawabata (sunt mai multe povestiri, dar am citit doar jumate din ele), Adevărata viaţă de gheişă de Mineko Iwasaki, Foc în pavilionul de ceai de Ellis Avery, Memoriile unei gheişe  de Arthur Golden (care mi-a plăcut enorm de mult) care a început să îşi schimbe puţin culoarea datorită „vechimii” (o am doar de vreo 2 ani) şi pentru că a tot umblat pe la unii, pe la alţii (dar am ajuns la concluzia că nu îmi place să îmi împrumut cărţile, decât câtorva persoane de încredere) şiii Turnul Sinucigaşilor de Nick Hornby. Sunt puţine oricum. Vreau ca atunci când o să termin liceul, să îmi explodeze biblioteca de prea multe cărţi. Şi când mă voi muta în apartamentul meu o să le iau pe toate cu mine. Aşa. Iar în ultimul raft de pe rândul ăsta sunt dicţionare, cărţi pentru la română, o carte mai veche cu Nina nu-ştiu-cum şi… Amurg [8-| mă rooog…]. (apropo de asta, am visat că mă certam cu o tipă că eu sunt PRO Harry Potter şi total CONTRA Twilight iar ea invers şi ne contraziceam şi în final ea s-a supărat şi mi-a dat cu Eclipsa în cap. Jesus!)

Iar acum revin la ideea principală. Primul rând. Aici se hodihnesc toate cărţile de la Jurnalul pe care mi le ia bunică-mea. Băi şi nu ştiu cum se face că mereu am de împărţit ceva cu astea 3 rafturi. Le iau, le rearanjez, le pun pe verticală, noaptea următoare îmi plac mai mult pe orizontală, le fâţâi de colo-colo, nimic nu îmi convine. Cred însă că noaptea trecută am ajuns la ultima mutare. Parcă îmi place. Mbine, nu e perfect. Lipseşte ceva (adică bunică-mea trebuie să continue să mi le ia că altfel rămâne al doilea raft din stânga pe jumătate gol şi nu e bine). Iar ultimul raft, adică primul din dreapta… l-am golit. Aproximativ. Aici am DEXul, pentru că îmi e cel mai uşor să ajung la el şi pentru că nu vreau să mai folosesc dexul online. Tot aici am 2 cutii de ceai. Şi m-am gandit aşa: aici va fi raftul cu ceaiuri. Vreau multe-multe ceaiuri. Din toate sortimentele. Negru, verde, de fructe, de plante, indian, chinezesc, japonez, englezesc, Greenfield, Twinings, d-alea ieftine, d-alea scumpe, de de toate. Să am de unde alege frate.

Mă rog, vroiam doar să vă zic obiceiul meu cel nou şi dubios, da’ văd că am ajuns să îmi descriu juma’ de bibliotecă.