TEEHEE! ^_^

Bă, bă, bă! Ieri am cunoscut-o într-un final pe Mădă. Iii!

Evident… m-am lălăit şi am plecat târziu de acasă. Şi am întârziat 15 minute. Mă îmbrac eu, mă fâţâi prin casă aiurea, îi pun lu’ Mitsu mâncare şi când să mă uit la ceas îmi pică faţa. În 5 minute trebuia să fiu la Victoriei. Îmi pun bocancii, trag trench-ul bleumarin pe mine, iau cheile şi geanta ş-am plecat. Afara, friiiiiiiig. Bă da’ un friiiiiig! E, bine, nu era chiar aşa frig. Da’  era şi gheţă. Mai grăbeşte-te Andra pe gheaţă. În fine, ajung la metrou, scot cartela, aud cum se cară metroul. Îmi vine să mă dau cu capul de aparatul ăla pentru cartele. Cobor scările, îi trimit un mesaj lu’ Mădă: „scuuuze, ajung în 5 minute, îmi dau două palme„.

Ajung într-un final şi la Victoriei şi mă îndrept spre covrigărie. Şi o văd. Şi mă vede. Şi iiiii! şi îmbrăţişări şi chestii. Şi era drăguuuţ, da’ mă simţeam aiurea. Că stăteam aşa şi mă uitam la ea ca proasta şi nu ştiam ce să zic. A, şi! Primul gând care mi-a venit în cap când am vazut-o era că e înaltă. Ca mine. Ceea ce era bine. Eu, obişnuită fiind cu piticanii pe lângă mine. Şiiii după aia ne-am dus la Romană în Cărtureşti unde am băut un ceai moca extreeem de bun. Semăna cu un ceai de la Greenfield pe care l-am avut şi eu. Parcă vă zisesem eu undeva de astea de la Greenfield. Ee, mă rog. O, şi! Am reuşit să nu vărs… prea mult ceai pe lângă. Dar m-am descurcat binişor cu laptele.

Daaaa, şi după aia am mers şi în Mes Amis (de care v-am mai povestit sigur. v-am zis şi că nu se mai cheamă Mes Amis, ci Harley? ma rog… e ok şi Harley, dar Mes Amis suna mai bine. şi Mădă mi-a dat dreptate. mwahahaha) unde am băut o cană de vin fiert, respectiv o ciocolată caldă d-aia şmecheră, cu frişcă pe deasupra. Şiiii am vorbit o groază, despre… de toate. Şi a fost tare simpatic. Bine… au mai fost şi faze în care ne uitam pe pereţi că nu mai ştiam ce să zicem, daaar m-am simţit ok şi în momentele alea. Adică nu era genul de tăcere d-aia apăsătoare, aşa. Per total a fost foaaarte, foarte, foarte drăguţ. [eşti de treeabă, băăăi! :))]

Şiiiii după aia m-am întors cu ea până la Universitate, undee m-am întâlnit cu o altă tipă, cu care m-am dus tot în Mes Amis, dar jos. Şi unde a fost o muzichie dubioasă. Gen… la un moment dat au dat-o pe dnb si dubstep, dupa aia ceva de căcăt rău, nu ştiu, r&b plm, nush ce era, după aia au dat-o pe etno, populară, ceva acolo dar asta a fost funny, şi după aia s-au întors la vechile obiceiuri. Gen Slayer. Atât am reţinut. Şi am mai baut o cană de vin şi cu ea. Şi m-am cam ameţit, adică râdeam în prostie. A zis ea o chestie genială, îmi povestea o fază dintr-un film, din care n-am reţinut decât esenţialul „o tipă se uita la altă tipă mai mare. aia, îi zice lu’ asta mică: Ce te holbezi aşa? Ia hai, şterge-ţi faţa aia de pe cap!” şi aici am avut o reacţie de BWAAHAHAHAHAHA. Şi am mai zis şi o chestie drăguţă: căutam ceva prin telefonul ei, ea: Pe cine cauţi mă? eu: Bine. Şi am mai zis şi alte chestii de bwahahaha, da’ le-am uitat eu.

Anunțuri