google me.

Am gasit cateva cautari funny:

  • „de ce sunt asa de nenorocita”
  • „cum sa te dezintegrezi” – =))
  • „pa de frustrari”
  • „cand o sa fiu mare vreau sa ma fac…psi”
  • „palma sens figurat”
  • „cum se nr la carate asa incepe mod pana”
  • „vreau ciobani la oii” – =))))

am o idee.

Şi ideea asta mi-a venit în timp ce citeam comentariul lui Chris de la postul anterior, şi dat fiind faptului că am primit aşa un feedback pozitiv la care nu mă aşteptam (so thx guys!).

Şi mi se pare destul de genială, sinceră să fiu.

Deci vreau să fac o serie, un serial, cum vreţi voi să îi ziceţi, mă rog, cu ciobanul şi tractorul hippie (care o sa devină mai hippie pe parcurs, na!). Iar postul anterior a fost Episodul Pilot. Mbine, poate nu e nici chiar aşa o idee genială, da mna, tre să fac puţină reclamă.

E. Acum mă confrunt cu o problemă. Care orice alt serial care se respectă… are nevoie de un nume. Iar aici trebuie! să ma ajutaţi şi voi, zic.

  • Primul nume care mi-a venit în cap a fost The OCThe Oaia şi Ciobanul, adică, bineînţeles. Problema e că nu ştiu dacă vreau să apară oaia în fiecare episod. Sau vreau?
  • Ar mai fi Sex and the Shepherd, despre care nu ştiu ce să zic.
  • Sau, Shepherd’s Anatomy, dar asta înseamnă că trebuie să îl fac să meargă cu tractorul la spital (care e un spital hippie bineînţeles) şi trebuie să desenez operaţii şi alte d-astea care nu-s chiar aşa uşoare şi la care nu mă pricep deloc.
  • Tot pe sistemul ăsta e Dr.Shepherd, dar ăsta e deja la un nivel muuuult prea avansat, deci iese din discuţie.
  • Mai avem Gossip Shepherd, la care mă amuză gândul că ar trebui să zic „xoxo, Gossip Shepherd„.
  • CSI: (alegeţi voi oraşul. eu iniţial m-am gândit la Ilfov, Braşov, sau habar n-am. CSI: Moldova. În fine, mai gândiţi-vă şi voi.) – care vine, normal, de la Ciobanul Şi Investigaţiile. Ăsta necesită multă gândire. Eu vreau ceva făcut la pac-pac.
  • Şi ultima variantă care mi-a venit în cap este Desperate Shepherds.

Acum, nu ştiu ce să zic, ziceţi şi voi, blah blah.

Later Edit: Cine naibii are prea mult timp la dispozitie si tine mortis sa o innebuneasca de creieri pe Mada?!? Frate… cum sa iti zic… GET A LIFE in ta-su’ ma-sii!!!

tractoru’ hippie.

Pentru ca ma chinuie talentul.

(click!)

Later Edit: Acest tractor a fost desenat in cinstea vechiului tractor de la TIC (cu care nu se poate compara, evident), facut de Mendelina. RIP! Siii… la cererea lu’ Mada. 😀 Si nu, din pacate nu pot sa il pun la header, pentru ca nu incape.

ştiri de ultimă oră, dragă.

  • Bă, bă, bă! Mădă s-a mutat aici (click, fraaate…).
  • Vodafone au ajuns la 9,6 milioane de clienţi
  • Euroii au scăzut la 4,0964, faţă de săptămâna trecută când am văzut eu că era 4,1… (am uitat.)
  • … şi alte ştiri neinteresante pe care le-am văzut eu pe ManiCenăl.

4 chestii de la mădă.

Patru filme care mi-au plăcut :
– Memoriile unei gheise
– 10 things i hate about you
– Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii
– Les Fabuleux Destin d’Amelie

Patru cărţi care mi-au plăcut :
–  Veronika se hotaraste sa moara, Paulo Coelho
–  Memoriile unei gheise, Arthur Golden
–  slam, Nick Hornby
–  Maitreyi, Mircea Eliade

Patru prieteni apropiaţi :
– Mendelina
– Andreea
– Eddy
– Arina

Patru mâncăruri preferate :
– chiftelutele alea bune-bune facute de mama
– supa aia instant din concediu cand era geerul ala… a fost geniala, ma jur! n-am crezut ca voi pretui vreodata supa in felul ala :))
– gem sau dulceata de visine cu unt pe paine prajita
– SNICKERS!

Patru lucruri pe care le-am făcut azi :
– dormit.
– trezit.
– verificat mailuri.
– uitat la karate kid pe antena1 (wtf?!) si la 28 de zile pe cinestar (a 6a oara… cred.)

Patru locuri unde am dormit :
– buftea @mendelina
– militari @dada
– in anglia la familia aia draguta dar cu niste copii mici ingrozitori 😐 (in caz ca nu stiti, am o problema cu copii mici. aia care fac ca toti dracii, mai exact. nu, pe bune. ma scot din sarite. stau prost la capitolul rabdare si ma seaca pe creieri)
–  …acasa? habar n-am, nu imi mai vine niciun alt loc in minte.

Patru ţări pe care le-am vizitat :
– Anglia
– Ungaria
– Austria
– Italia

Patru site-uri pe care le vizitez zilnic :
– ymail (sunt obsedata de verificat mailuri. in medie, le verific de 5-7 ori pe zi, uneori mai mult, alteori mai putin.)
– youtube
– wordpress & blogger (adica toate blogurile pe care le citesc de 2 ani incoace)
– mysoju/tvblinkx/google

Patru lucruri care se află momentan pe biroul meu (4?! pai frate eu am o groaza, nu pot sa aleg doar 4. celelalte s-ar simti jignite!) :
– o cutie de bere. goala. de vineri. gata, nu mai e, am aruncat-o. nu dadea bine.
– snickers, post it-uri, oglinda, penseta, pila, creionul mecanic de 0.5 de la M. siiiiii cartea Noi de Zamiatin. oh! uite si o felicitare de craciun (sau anul nou…)!

– geanta aia gri, langa mouse-ul cu nightmare before christmas pt lapto. si uite si niste cduri cu filme romanesti.

– laptopul. siii mai e si casetofonul care merge vesnic pe city fm. a, si albumul e.m.i.l. si cargo daca nu ma insel.

Patru articole vestimentare pe care le-am purtat azi :
– vesnicul meu tricou gri, larg, pe care l-am castigat la tip top minitop cand aveam 5 ani. l-am gasit in vara, si il iubesc!
– pantalonii aia albi, largi, care au un crac mai lung decat celalalt (nu e o diferenta mare. da’ e.)
– sosete-n dungi.
– papucii lu’ tata cand ma fataiam p-aci pan’ casa.

Patru profesori preferaţi :
–  fosta profa de romana
–  fosta profa de engleza Sima (iii!)
– diriga
– profu’ de tic :))

Patru colegi de bancă de până acum :
– Mendelina
– Dee Di
– Iustina & Cosmina
– Cristian Marculescu in clasa I cand a avut mana in ghips :))

Patru numere preferate :
– 23!
– 13
– 9
– *123# (nu mai stiu pt ce il foloseam. a, ba da, stiu. ca sa vad cat credit mai am si cand expira)

Patru scriitori preferaţi :
– Eliade
– Caragiale
– Eminescu
– Sophie Kinsella

Patru concerte la care am fost :
– b’estfest (si le-am aranjat pe toate 4): the moood, the charlatans, the ting tings, manowar, looptroop rockers :)), santana, si nu mai tin minte.
– vita
– dnb
– ac/dc – coming soon.

Patru persoane cu care am vorbit azi :
– mama
– mitsu
– mitsu
– in weekend duc o viata de pustnic.

Patru instrumente la care aş vrea să cânt :
–  chitară
–  pian
–  ajunge
–  e suficient, gata.

Patru materii preferate :
– romana
– engleza
– geografie
– biologie. si mai e si TIC (desenat tractoare in paint)

Patru regrete :
– lasa.

Patru persoane cărora le pasez leapşa :
– nu stiu frate, sa ia cine vrea.

una scurtă.

2010 sună… futurist, aşa.

că cică iacătă primul post de 2010.

Da mă. A mai trecut un an. Şi totusi… parcă mă lasă rece. Sau… nu.

Ştii, eram zilele trecute p-aici pân’ casă, cu periuţa de dinţi în gură, telefonul în mâini aşteptând un mesaj cu un banc cu melci (am primit în schimb unul cu ciori, în caz că vă întrebaţi. şi dacă sunteţi şi mai curioşi, era ceva de genul Î- De ce cârâie cioara în zbor? R- Schimbă vitezele. -> reacţie de BWAHAHAHAHA, râs isteric, chestii.) şi ascultam MGMT – Time to pretend, parcă. Băi şi stăteam eu aşa şi mă gândeam… şi stiţi ce am realizat? O chestie tare de tot. Băi ştiţi reclama aia de la Lion, cu nush-pana-mea-câte accidente se petrec in casă, Sfatul Lion – Stai afară! ? Băi vă zic, sfatul ăsta e făcut pentru mine! Mă jur! Deci eu (cu fanii meeeei) fac parte din statisticile alea.

Vreţi detalii? Păi hai să vă explicitez. Când eram mică, am căzut cu chiuveta. Da, ştiu, sună amuzant (de fapt, chiar e, că şi acum râd când îmi amintesc şi povestesc, dar zău că atunci n-a fost). Da, ştiu, sună stupid. Da, ştiu, stai şi te întrebi „bă cum căcat poţi să cazi cu chiuveta? la urma urmei, e o chiuveta, ce plm.„. Chestia e că eram mică. Şi din această informaţie vitală, ce aflăm noi? Aflăm că dacă eram mică, înseamnă că eram mică pe bune. La înălţime adică. Rezultă că eram mică de înălţime şi nu ajungeam să mă văd în oglindă. Că, na, ca tot omu’, vroiam şi eu să mă văd în oglindă. Dar nu puteam. Pentru că eram mică şi nu ajungeam. Băi şi ce-mi dă-n gând ideea? Ia să mă urc eu pe chiuvetă. Toate bune şi frumoase, numai că_chiuveta aia, băi a naibii, n-avea picior. Şi m-a ţinut o dată, de două ori, eu am văzut că merge, i-am dat înainte, până într-o zi când, iacătă, oricât de anorexică aş fi fost eu, chiuveta, săraca, n-a mai rezistat. Băi şi m-am dus. Grămadă. ZDRANG! -sunet-înspăimântător-din-baie-de-chiuvetă-ce-se-dărâmă-şi-se-face-ţăndări- Chiuveta a căzut cu totul, s-a făcut praf, ai mei au venit îngroziţi la auzul zgomotului terifiant, eu am avut noroc că stătusem rezemată şi de cadă şi am alunecat în ea şi astfel nu m-am tăiat decât foarte putin la mâna dreaptă. Şi acum mai am semn. E un semn. Mic. Că şi eu eram mică, şi n-ar fi dat bine cu un semn mare. Şi asta a fost.

Mai apoi, când am primit primele mele role, atât îmi erau de dragi că şi în casă mă dădeam cu ele. Până într-o săptămână când am hotărât că mai bine lasă. Mai întâi, am spart (habar n-am cum) o vază d-aia mare, scumpă, chinezească (în sensu că pe bune, era d-aia veche si calumea, tradiţională, chestii), ce să mai, o şmecherie de vază. Am spart-o. Şi am avut noroc totuşi, că n-am încasat decât o palmă de la maică-mea (a fost şi singura). Dar cum mi se rupea mie de minunăţia de vază, am continuat, când eram singură p-acasă. Până când, într-o zi, nasoală rău de tot, era frig, ploaie, fleoşcăială, ee, ce să mai, de căcat, am alunecat. În casă. Cu rolele. Am căzut lată. Şi pentru un moment (care am crezut că nu se mai termină) n-am mai putut să respir. Si atunci m-am panicat rău şi am zis plm, îmi bag picioarele, gata cu rolele în casă.

Ceva de genul mi s-a mai întâmplat o dată. Tocmai văzusem filmul ăla, Karate Kid, sau pana mea, şi eram în febra aia (am eu o vagă impresie cum că mai mulţi am fost mari fani Karate Kid. recunoaşteţi că era shukarie rău nenea miaghy!). Şi am încercat să fac io o mişcare d-aia de whoaaa-haaa-iaa-ceva-acolo în aer. Băi şi a fost tragic. Că nu numai că nu mi-a reuşit, da’ am căzut grămadă. Şi eram întinsă pe un covor hidos, cu privirea înceţoşată, fară să mai pot respira, şi m-am panicat, da’ a trecut totu’ repede slavă cerului, şi când mi-am revenit mi-am zis frate, imi bag picioru’ în miaghy san, karate nu-i de mine!.

Ani mai târziu era să dau foc la casă. Pe scurt, mă hotărâsem pentru prima dată să gatesc ceva, mai exact să fac cartofi prăjiţi, nu mi-a ieşit, ulei încins, flăcări, kaboom, sfârâitul ce nu m-a lăsat săptămâni întregi să mai dorm şi motivul pentru care îmi e sincer frică să gătesc ceva pe bune. Încă nu pot, trebuie să mai treacă ceva timp. Şi acum vorbesc chiar pe bune, am rămas traumatizată de momentul ăla şi îmi îngheţă sângele în vene când aud sunetul ăla. Nu mai zic de cât am spălat pereţii, mobila şi ce mai era de negreala aia care să făcuse. Să mai menţionez şi tavanul care era o adevărată operă de artă?

Nu de mult mi s-a ars televizorul, care parcă s-a exorcizat în faţa mea, sfârşind cu un sunet grotesc şi mult fum ieşind din el. Aia a fost ceva la care chiar nu mă aşteptam. Iar acum o lună mă trezesc că îmi fac prizele din cameră fiţe. Am început să mă crizez şi le-am cerut alor mei să schimbe dracului prizele alea că eu nu mai suport, o să mor în propria casă! Pe cea mai importantă au schimbat-o, mai e una.

Şi oricum, mai sunt si obişnuitele lovituri de tot ce mă înconjoară, mă lovesc de mobilă când gesticulez în timp ce vorbesc la telefon, intru în pereţii de pe hol (băi nu ştiu, holul ăla… fac prea devreme stânga, pot să jur că bucătăria e mai aproape decât e ea de fapt), intru în uşi pe care nu le văd că sunt închise (holul e de vină! că e întuneric şi eu vreau să fac o faptă bună şi fac economie şi nu mai aprind lumina pentru 5-6 paşi pe care îi fac până intru într-o cameră), etc etc.

Da, deci cum ziceam, sfatul Lion e pentru mine. Anyone join the club?

Cât despre 2009… nu simt că am realizat mare brânză. Să vedem.

– mi-am făcut pentru a… 7 oară? cred… blog.

– şi tot legat de asta cu blogul, simt că dubiţahippie începe să devină ca un brand aşa, un nume, chestii :> :)) (not.)

– am fost la b’estfest (e o chestie băi…)

– am intrat la un liceu bun, şi de care chiar sunt foarte mulţumită, deşi la început am regretat enorm.

– mi-am făcut prieteni noi şi de asta sunt chiar foarte, foarte mândră. chiar dacă pe unii nu ii văd atât de des pe cât mi-ar plăcea.

– mi-am făcut şi câţiva prieteni online pe care clar o să ii cunosc personal anul ăsta.

– hmm… sunt fericită că mi-am luat un laptop. pe bune, viaţa mea a devenit mai frumoasă (nu e chiar cuvântul potrivit) de când îl am pe Lenovo aka LenovoDude aka Prafilinski.

– mi-am luat bocanci. finally! iiii!!!

– şi alte chestii pe care acum nu mi le amintesc şi care probabil nu sunt atât de importante pe cât ar trebui să fie.

Restul… au fost poate doar nişte detalii mai puţin interesante.