ceva amintiri.

Iii, mâine grevă, nu se fac ore. Mă rog, s-or face, nu s-or face, mie mi se rupe, oricum nu merg. Şi dacă îmi zice cineva zic: „păi doamna, am fost şi eu în excursie dar nu m-aţi văzut că stăteam mai mult cu prietenul meu, Cărămidă”. Apropo, v-am zis că mă cam enervează melodia asta pe care o dau în prostie pe vh1? În fine, facem abstracţie.

Ascultând Guano Apes – Oper your eyes, mi-am adus aminte de vremurile B’estfest-ului din vara asta. Mi-am adus aminte de Victor de la Silent Disco (ştiţi voi, tipul ălă foarte funny, mai mult decât mangă şi care duhnea de la o poştă a ţigări, care s-a băgat cu noi în vorbă la SD, care făcea ca toate alea pe SOAD – Chop suey şi care după ce s-a terminat tot se ţinea după mine şi Mădă ca să nu ne violeze cineva). Mi-am adus aminte de cât de dezamăgită am fost că The MOOoD nu au apucat să cânte Back in the shop şi Hey. Mi-am adus aminte de cât de drăguuuţ şi simpatic a fost tipul de la The Charlatans, de mişcările lui de gay foarte interesante cu microfonul (al cărui fir am avut impresia la un moment dat că o să îl sugrume). De cum rămâneam eu ca proasta aplaudând. De cum am mâncat noodles de la Chopstix şi Mendelinei i s-au vărsat în geantă. Şi de cum am mâncat la Afterfuck mici şi am băut bere (combinaţia Dumnezeiască!). Şi de cum m-a călcat de am simţit că mor dobitocul ăla beat mort la Manowar. Şi de cum timp de 5 secunde am avut impresia că toaleta ecologică se mişca. Şi de cum am rămas la un moment dat singură la Manowar şi a început o melodia la care toată lumea (dar absolut TOATĂ LUMEA) ştia versurile, iar eu stăteam ca proasta şi mă uitam şi dădeam şi eu din gură (gen, da frate, păi logic, cum să nu ştiu eu versurile). Şi de cum şi-au băgat toate cele toţi tipii din jurul nostru (pentru că eram eu, Mădă şi Andreea înconjurate de o mulţime de tipi) când au explodat amplificatoarele (sau mă rog, ce a explodat. de două ori!). Şi cât de târfe mi s-au părut bulgăroaicele alea. Şi cât de genial mi s-a părut cum mă uitam eu aşa la Manowar şi văd deodată undeva mai în faţa zburând senin o cutie de bere. Şi cum stăteam noi pe fotoliul ăla albastru pe la 2 noaptea şi vorbeam de toate cele în timp ce toată lumea era la Silent Disco. Şi cââât de taaare a fost în Miniscule of Sound când am rămas doar noi două acolo, până şi DJul ieşise [=))].

All in all, a fost b’estial. Abia aştept B’estfest 2010. Şi ar face bine să bage Tuborg în loc de Ciuc.

Later edit: Dumnezeule Mare, câât de nasool e să te pişi pe tine ai o nevoie urgentă (!) la toaletă şi să ai un nasture nenorocit la pantaloni!

Reclamă: Ghidul românului în aeroport, by Mendelina (aka Bă. Năstase Bă.)

Anunțuri