Scurtmetraje.

Nu ştiu alţii cum sunt, dar mie dom’le, îmi plac filmele româneşti. Ok, recunosc, mai puţin cele istorice, probabil pentru că încă nu am răbdarea necesară şi nici nu le înţeleg foarte bine. Dar lasă, că mai stau eu pe lângă tata şi văd care-i treaba şi cu astea.

Ok, acum revenind… Mulţi, dar foarte mulţi din generaţia noastră nu vor să audă de filme româneşti, acestea fiind catalogate drept filme proaste, cu actori proşti, din care nu înţelegi nimic, şi care nici nu se pot compara cu filmele americăneşti. Păi da, nu se pot compara, pentru că majoritatea filmelor americăneşti au o acţiune previzibilă şi cuprind cam aceleaşi poveşti întoarse pe toate părţile. Uită-te la genul ăla de teen movies, spre exemplu – toate au aceeaşi idee. Aceeaşi poveste cu tocilarul îndrăgostit de veşnica cea mai populară fată din liceu, majoretă, de bani gata, bla bla bla… de fapt n-am chef să mai scriu despre asta, că oricum le ştiţi şi voi.

În fine. Cum ziceam, mulţi tineri au o gândire foarte superficială şi diferite prejudecăţi atunci când vine vorba de filme româneşti. Uneori, chiar şi faţă de muzica de la noi (deşi se rup pe Puya, mă laaaşi). Ceea ce e o mare aberaţie. Lăsăm Viţa şi Vama (Veche) pe care le ştim cu toţii, sau trupele indie/alternative (gen The MOOoD, The Amsterdams, KUMM, Go to Berlin, AB4, Alternosfera, Les Elephants Bizarres etc etttc că sunt o grămadă), pe lângă astea, mai sunt multe alte trupe bune. Uită-te la Ţapinarii, Iris, Cargo, Truda, Trooper, Pasărea Colibri, Ada Milea, Alexandrina Hristov… Şi ar mai fi, dar iar deviez de la subiect.

Dar noi suntem mult prea şmecheri că să ne uităm la filme româneşti sau să ascultăm muzică românească de calitate.

Aaaaanyway, cum începusem să zic, mie îmi plac mult filmele româneşti. Exemple? Iacătă:

  • Declaraţie de dragoste, Extemporal la dirigenţie, Liceenii, Liceenii Rock n Roll, Liceenii în alertă –  primele filme româneşti pe care le-am văzut şi pe care nu am putut să nu le îndrăgesc (cum aş putea să nu când tata le pune ori de câte ori se plictisea?!)
  • Alo? aterizează străbunica! – un alt film vechi, foarte funnea şi drăguţ, aşa, pe care l-am văzut de zeci de ori.
  • Buletin de Bucureşti – tot din seria „salut, sunt Andra şi tocmai am început să descopăr filme româneşti„.
  • Pistruiatul – tare îmi e drag.
  • Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii – mi-a plăcut mult-mult de tot. Mai ales de puştiulică ăla micu’, tare simpatic. Nu mai spun cât de şocată am rămas când m-am trezit fredonând melodia de la sfârşit.
  • 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zilede dragul ultimilor ani ai comunismului…
  • Restul e tăcere – prezintă perioada aceea superbă a Bucureştiului de pe la 1910. De asemenea, mi-a plăcut ideea de a creea primul film românesc din România, o reconstituire a Războiului de Independenţă (1877).
  • Legături bolnăvicioase – probabil îl ştiţi şi voi datorită lui Tudor Chirilă. Nu îmi place însă titlul, „bolnăvicios” nu sună tocmai bine… Mi-a picat faţa când a apărut Mihaela Rădulescu prin peisaj.

În fine, cam astea mi-au venit în cap acum, dar mai sunt foaaaarte multe. Filantropica, Nunta mută, Moartea domnului Lăzărescu, Occident, Poliţist adjectiv, California Dreamin’ etc.

*

În vacanţa de iarnă am realizat cââât de mult îmi plac scurtmetrajele de la noi. Nu o mai lungesc, o să vă scriu scurt câteva care mi-au plăcut (cu tot cu link, pen’ că-s drăguţă), iar după aia să mai aud şi de la voi, ce-aţi văzut, ce v-a plăcut, ce nu v-a plăcut sau nu aţi înţeles…

  • Lampa cu căciulă – superb… Mi-a plăcut enorm felul în care a fost redată relaţia tată-fiu. [click aici]
  • Portret de familie – un scurtmetraj foarte-foarte bun despre veşnica diferenţă de mentalitate dintre vârste. [click aici] „…ne căsătorim… gen, pentru prima dată. faze d-astea…
  • Când se stinge lumina – ăsta e taaare!  [click aici]
  • Un cartuş de Kent şi un pachet de cafea – realist. Pe principiul „şpaga şi corupţia vor exista mereu…” [click aici]
  • Valuri – [click aici]
  • Celălalt – [click aici]

Later Edit: Mă gândesc să postez ăsta şi pe liceeni.net, că tot n-am mai scris de 10 ani.

Anunțuri

TEEHEE! ^_^

Bă, bă, bă! Ieri am cunoscut-o într-un final pe Mădă. Iii!

Evident… m-am lălăit şi am plecat târziu de acasă. Şi am întârziat 15 minute. Mă îmbrac eu, mă fâţâi prin casă aiurea, îi pun lu’ Mitsu mâncare şi când să mă uit la ceas îmi pică faţa. În 5 minute trebuia să fiu la Victoriei. Îmi pun bocancii, trag trench-ul bleumarin pe mine, iau cheile şi geanta ş-am plecat. Afara, friiiiiiiig. Bă da’ un friiiiiig! E, bine, nu era chiar aşa frig. Da’  era şi gheţă. Mai grăbeşte-te Andra pe gheaţă. În fine, ajung la metrou, scot cartela, aud cum se cară metroul. Îmi vine să mă dau cu capul de aparatul ăla pentru cartele. Cobor scările, îi trimit un mesaj lu’ Mădă: „scuuuze, ajung în 5 minute, îmi dau două palme„.

Ajung într-un final şi la Victoriei şi mă îndrept spre covrigărie. Şi o văd. Şi mă vede. Şi iiiii! şi îmbrăţişări şi chestii. Şi era drăguuuţ, da’ mă simţeam aiurea. Că stăteam aşa şi mă uitam la ea ca proasta şi nu ştiam ce să zic. A, şi! Primul gând care mi-a venit în cap când am vazut-o era că e înaltă. Ca mine. Ceea ce era bine. Eu, obişnuită fiind cu piticanii pe lângă mine. Şiiii după aia ne-am dus la Romană în Cărtureşti unde am băut un ceai moca extreeem de bun. Semăna cu un ceai de la Greenfield pe care l-am avut şi eu. Parcă vă zisesem eu undeva de astea de la Greenfield. Ee, mă rog. O, şi! Am reuşit să nu vărs… prea mult ceai pe lângă. Dar m-am descurcat binişor cu laptele.

Daaaa, şi după aia am mers şi în Mes Amis (de care v-am mai povestit sigur. v-am zis şi că nu se mai cheamă Mes Amis, ci Harley? ma rog… e ok şi Harley, dar Mes Amis suna mai bine. şi Mădă mi-a dat dreptate. mwahahaha) unde am băut o cană de vin fiert, respectiv o ciocolată caldă d-aia şmecheră, cu frişcă pe deasupra. Şiiii am vorbit o groază, despre… de toate. Şi a fost tare simpatic. Bine… au mai fost şi faze în care ne uitam pe pereţi că nu mai ştiam ce să zicem, daaar m-am simţit ok şi în momentele alea. Adică nu era genul de tăcere d-aia apăsătoare, aşa. Per total a fost foaaarte, foarte, foarte drăguţ. [eşti de treeabă, băăăi! :))]

Şiiiii după aia m-am întors cu ea până la Universitate, undee m-am întâlnit cu o altă tipă, cu care m-am dus tot în Mes Amis, dar jos. Şi unde a fost o muzichie dubioasă. Gen… la un moment dat au dat-o pe dnb si dubstep, dupa aia ceva de căcăt rău, nu ştiu, r&b plm, nush ce era, după aia au dat-o pe etno, populară, ceva acolo dar asta a fost funny, şi după aia s-au întors la vechile obiceiuri. Gen Slayer. Atât am reţinut. Şi am mai baut o cană de vin şi cu ea. Şi m-am cam ameţit, adică râdeam în prostie. A zis ea o chestie genială, îmi povestea o fază dintr-un film, din care n-am reţinut decât esenţialul „o tipă se uita la altă tipă mai mare. aia, îi zice lu’ asta mică: Ce te holbezi aşa? Ia hai, şterge-ţi faţa aia de pe cap!” şi aici am avut o reacţie de BWAAHAHAHAHAHA. Şi am mai zis şi o chestie drăguţă: căutam ceva prin telefonul ei, ea: Pe cine cauţi mă? eu: Bine. Şi am mai zis şi alte chestii de bwahahaha, da’ le-am uitat eu.

ceva amintiri.

Iii, mâine grevă, nu se fac ore. Mă rog, s-or face, nu s-or face, mie mi se rupe, oricum nu merg. Şi dacă îmi zice cineva zic: „păi doamna, am fost şi eu în excursie dar nu m-aţi văzut că stăteam mai mult cu prietenul meu, Cărămidă”. Apropo, v-am zis că mă cam enervează melodia asta pe care o dau în prostie pe vh1? În fine, facem abstracţie.

Ascultând Guano Apes – Oper your eyes, mi-am adus aminte de vremurile B’estfest-ului din vara asta. Mi-am adus aminte de Victor de la Silent Disco (ştiţi voi, tipul ălă foarte funny, mai mult decât mangă şi care duhnea de la o poştă a ţigări, care s-a băgat cu noi în vorbă la SD, care făcea ca toate alea pe SOAD – Chop suey şi care după ce s-a terminat tot se ţinea după mine şi Mădă ca să nu ne violeze cineva). Mi-am adus aminte de cât de dezamăgită am fost că The MOOoD nu au apucat să cânte Back in the shop şi Hey. Mi-am adus aminte de cât de drăguuuţ şi simpatic a fost tipul de la The Charlatans, de mişcările lui de gay foarte interesante cu microfonul (al cărui fir am avut impresia la un moment dat că o să îl sugrume). De cum rămâneam eu ca proasta aplaudând. De cum am mâncat noodles de la Chopstix şi Mendelinei i s-au vărsat în geantă. Şi de cum am mâncat la Afterfuck mici şi am băut bere (combinaţia Dumnezeiască!). Şi de cum m-a călcat de am simţit că mor dobitocul ăla beat mort la Manowar. Şi de cum timp de 5 secunde am avut impresia că toaleta ecologică se mişca. Şi de cum am rămas la un moment dat singură la Manowar şi a început o melodia la care toată lumea (dar absolut TOATĂ LUMEA) ştia versurile, iar eu stăteam ca proasta şi mă uitam şi dădeam şi eu din gură (gen, da frate, păi logic, cum să nu ştiu eu versurile). Şi de cum şi-au băgat toate cele toţi tipii din jurul nostru (pentru că eram eu, Mădă şi Andreea înconjurate de o mulţime de tipi) când au explodat amplificatoarele (sau mă rog, ce a explodat. de două ori!). Şi cât de târfe mi s-au părut bulgăroaicele alea. Şi cât de genial mi s-a părut cum mă uitam eu aşa la Manowar şi văd deodată undeva mai în faţa zburând senin o cutie de bere. Şi cum stăteam noi pe fotoliul ăla albastru pe la 2 noaptea şi vorbeam de toate cele în timp ce toată lumea era la Silent Disco. Şi cââât de taaare a fost în Miniscule of Sound când am rămas doar noi două acolo, până şi DJul ieşise [=))].

All in all, a fost b’estial. Abia aştept B’estfest 2010. Şi ar face bine să bage Tuborg în loc de Ciuc.

Later edit: Dumnezeule Mare, câât de nasool e să te pişi pe tine ai o nevoie urgentă (!) la toaletă şi să ai un nasture nenorocit la pantaloni!

Reclamă: Ghidul românului în aeroport, by Mendelina (aka Bă. Năstase Bă.)

is this the real life?

01:10.

in seara asta am facut o chestie pe care nu am mai facut-o de mult. am stins lumina, am stins televizorul si am inchis laptopul, m-am bagat in pat si pe intuneric mi-am pus castile si am dat drumul la radio. si am ascultat numai muzica buna. si a inceput ataaat de frumos, cu Queen – Bohemian Rhapsody, care mi-a transmis o stare foarte… profunda. melancolica. iar acum e o melodie necunoscuta mie a lui Manson.

am simtit nevoia sa deschid laptopul sa scriu ceva. simt o nevoie acuta de a va transmite starea pe care o am in acest moment.

ceai, cicolata calda, cafea cu lapte, gogosi cu ciocolata, 23, frunze, toamna, ploaie, frig, caciula, trenci, umbrele, bocanci, conversi, camasi, carouri, fuste plisate, iarba, liceu, prieteni, clase, profesori, plictiseala, colegi, zambet, ras isteric, muzica, city fm, chitara, cursuri, franceza, carti, abonament, metrou, harta, ceas, intarziere, fugi sarind peste balti, ghiozdan, caiete, creioane mecanice, pixuri si apa plata, sandvis cu sunca si iaurt cu cereale, lingurita la 20 de bani pe datorie, coada, scari, lume, agitatie, graba, oboseala, sictirism, entuziasm, pitipoance, balerini galbeni si genti de lac, cocalari, suvite blonde, nervi, indiferenta, moda bretonului verde, placa, laptop, mail, blog, tigari, bere, narghilea, tequila, fum, cafenele,  stradute, bulevard, constructii, poduri, borduri, parcari, blocuri, trafic, autobuze, tramvaie si masini, apus, noapte, luna, stele, 21 guns.