mdea.

Mie nu îmi plac mărţişoarele. Pe bune. Sau bine, hai, unu’, două. Da’ tot nu văd de ce mi-ar plăcea să primesc o tonă de mărţişoare care o să zacă apoi mult şi bine într-un plic. Sau într-o pungă. De ce? Pentru mine înseamnă nimic. Sunt doar nişte chestii care sunt luate şi date pentru că trebuie.

întrebare. una importantă!

Băi unde găsesc un magazin d-ăsta care să repare aparate foto vechi? Şi eventual de unde pot cumpăra şi un film?

Mă rog… nu mă pricep deloc la aparate foto, dar am un Smena 6 şi vreau să ştiu dacă mai are şanse de supravieţuire sau este menit să odihnească în pace în bibliotecă.

google me.

Am gasit cateva cautari funny:

  • „de ce sunt asa de nenorocita”
  • „cum sa te dezintegrezi” – =))
  • „pa de frustrari”
  • „cand o sa fiu mare vreau sa ma fac…psi”
  • „palma sens figurat”
  • „cum se nr la carate asa incepe mod pana”
  • „vreau ciobani la oii” – =))))

nirvana!

Bă deci io… io mă simt ca în rai Krishna. Deci pe bune. E aşeaaa… totu’ cald şi bine, citeală, dulceţuri, îngheţăţuri*, ceaiuri, buddha bar, astea… Dacă mai aveam şi-o narghilea, aia era. Da’ lasă e mai bine fără, că altfel nu mai are niciun farmec.

Mă simt şi ca Jessie (aşa se scrie, nu?) din Copiii de la 402 în episodul ăla când îşi rupe piciorul, şi stă acasă, şi vrea să fie la curent cu tot ce se poate… bla bla bla. Doar că eu nu mă fac de cacao în faţa televizorului/camerei de filmat/orice-o-fi-fost-chestia-aia şi în faţa clasei mele. Nu. Eu sunt la curent ţinută prin mesaje pe telefon. Ceea ce e genial. O! Şi mă bucur să aud că întrebaţi de mine, sunteţi nişte scumpi.

Întrebată fiind ce-am făcut azi… am răspuns cam aşa:

„băi deci… am muncit mult, teribil de mult. vezi tu, oamenii consideră făcutul ceaiului ceva simplu şi banal, dar nu, nu, draga mea Crista, e ceva cu muuult mai mult de atât. E vorba în primul rând că trebuie să te ridici din pat. Ceea ce, să fim serioşi, nu e deloc atât de uşor precum pare. După aia trebuie să te adaptezi la diferenţa de temperatură dintre în pat şi în afara lui. După aia, trebuie căutat papuci, care cel mai probabil sunt în cealaltă parte a apartamentului, deşi tu erai ferm convinsă că i-ai lăsat clar! lângă pat. Da’ nuuuu, cum ar putea nişte amărâţi de papuci să rămână cuminţi lângă pat pe timpul nopţii?! Nu mi se pare că cer cam mult, dragă?! Aşa. Şi găsit papuci întru-un final, după care pregătit pornit plecat în aventură. Pentru a ajunge la locul cu pricina, locul de fabricare a ceaiului, trebuie în primul şi în primul rând să treci de living. Acest living, dragilor, este împânzit cu tot felul de capcane, care mai de care mai primejdioase, printre care vei fie surprins să găseşti şi un cocalar (menirea acestuia este să vorbească mult şi prost pentru a-ţi disturba concentrarea). Dintre acestea, ultima şi cea mai şi cea mai capcană este… covorul. Caaare, covor verde cu model hidos este aşezat pe un parchet dat cu ceva şpreiuri/ loţiuni/ poţiuni, habar n-am, foarte periculoase. Din cauza lor, nu doar că este posibil să te afunzi în vechitura aia de covor, asemeni unei găuri negre, dar sunt şanse mari şi ca_covorul să o ia la fugă şi tu să te duci grămadă pe spate, respectiv pe faţă, depinde de cum mergi. În cazul acesta, în momentul căderii, tu, ca fiinţă cu creier şi instincte, trebuie să găseşti o mişcare pentru a amortiza căderea ce îţi poate fi fatală. Fereşte-ţi deci capul sau coloana, că altfel ăla eşti. În cazul în ai căzut pe burtă, felicitări! Cel mai probabil ţi-ai spart dinţii, dar gândeşte-te că eşti în viaţă. Şi după îndelungi chinuri şi capcane… ajungi în bucătărie. Ei… şi acolo ai de îndeplinit următoarele misiuni: avut grijă nu călcat în ceva ud, deobicei apă,  nu se ştie niciodată de unde; găsit cutia de ceai; pus apă în ibric; pus ibricul pe aragaz; uitat bine la aragaz, realizat că butonul de aprindere automată nu funcţionează, gândit mai bine, preferat nu folosit brichetă sau chibrit, realizat că este mai safe folosit cuptor cu microunde. În acest moment totul se complică, pentru că trebuie să te întoci, ceea ce înseamnă trecut din nou prin aceleaşi capcane, luat cana din dormitor, pus apă plată din bidonul de 5l din cameră de la mama, înfruntat aceleaşi pericole pt a 3a oară, ajuns într-un final în bucătărie, băgat cana la microunde, aşteptat, verificat apa, pus pliculeţ, pus zahăr, amestecat, scos pliculeţ, amestecat iar, pus şi lapte şi amestecat bine-bine pentru ultima oară. Scos şi linguriţa, trântit-o în chiuvetă, cărat înapoi în camera ta. Acum înţelegi de ce nu e atât de simplu?”**

* – nu am avut şi îngheţăţuri, da’ sunau acolo bine în context.

** – de fapt, nu i-am răspuns chiar aşa Cristei, că mi-era lene să scriu atâta şi cred că se plictisea şi ea până îi scriam eu toate astea.

hăhă, zic!

Eu mă bucur încă de vacanţă. Şi o să mă bucur şi mâine. I know, i knooow, i’m such a lucky bastard.

Hă-hă! hihihahi muhăha bwahahâ, astea.

!Later Edit: Şi ca să vă oftic şi mai rău, pot să mă laud că vacanţa mea se prelungeşte tot restul săptămânii? Şasă Două săptămâni de vacanţă în total! Două! Abia acum pot să zic că yes man! i’m a lucky bastard! Iubesc iarna asta! (mă rog… mai mult sau mai puţin).

(!)

M-am săturat de teleshopping. M-am săturat de toate reclamele şi căcaturile care iţi acoperă pagina de web!!!

NU! Nu vreau să dau niciun căcat de test ca să îmi aflu IQ-ul, şi NU! nu vreau să ştiu cât mai am de trăit. NU îmi pasă ce căcat de joc nou a apărut, şi NU! nu vreau să îmi creez un personaj tâmpit într-o lume cretin de perfectă. NU! vreau să slăbesc, deci NU! îmi pasă de câte jde mii de kg a slăbit o vacă datorită pastilelor minune. Mă seacă teribil toate site-urile cu zeci de bannere sclipicioase şi NU! vreau să îmi fac un cont de economii la nu-ştiu-ce bancă şi chiar dacă aş vrea, m-aş duce direct la bancă în pizda mă-sii. NU VREAU NIMIC! Vreau doar să mă uit în pana mea la Grey’s Anatomy sau fără să fiu întreruptă din 10 în 10 secunde! OK?!?!?!?

JESUS CHRIST!

Later Edit: Asta numesc eu reclame agresive. Te fac să o iei razna, pe bune!

deci. neste numere.

  • Azi am facut ~200 de abdome. Am uitat sa numar pe la 160. Ieri am facut 130, deci e bine, evoluam.
  • Azi am facut si 50 de flotari. Eram stoarsa la sfarsit. Ma rog, ca sunt sanse mari ca doar un sfert, hai o jumatate din ele sa fi fost facute corect, e partea a doua.
  • Tot azi am mai facut si alte exercitii. Si sunt al naibii de mandra de mine.
  • Azi am baut 4 cani de ceai negru de la Greenfield cu nu-stiu-ce. Si cu lapte.
  • Tot azi am realizat ca the day after tomorrow is monday, si trebuie sa mergem la scoala. Si e inca foarte, foarte frig. Ca cica maine o sa fie viscol, sau ceva de genu’.
  • Si atat.

P.S: Ba, eu am dorinta nestapanita de a lua trenu’ si a ma duce la concertul asta. La Petra! E prea departe, fac 8 ore pe drum, m-am razgandit :))