(!)

M-am săturat de teleshopping. M-am săturat de toate reclamele şi căcaturile care iţi acoperă pagina de web!!!

NU! Nu vreau să dau niciun căcat de test ca să îmi aflu IQ-ul, şi NU! nu vreau să ştiu cât mai am de trăit. NU îmi pasă ce căcat de joc nou a apărut, şi NU! nu vreau să îmi creez un personaj tâmpit într-o lume cretin de perfectă. NU! vreau să slăbesc, deci NU! îmi pasă de câte jde mii de kg a slăbit o vacă datorită pastilelor minune. Mă seacă teribil toate site-urile cu zeci de bannere sclipicioase şi NU! vreau să îmi fac un cont de economii la nu-ştiu-ce bancă şi chiar dacă aş vrea, m-aş duce direct la bancă în pizda mă-sii. NU VREAU NIMIC! Vreau doar să mă uit în pana mea la Grey’s Anatomy sau fără să fiu întreruptă din 10 în 10 secunde! OK?!?!?!?

JESUS CHRIST!

Later Edit: Asta numesc eu reclame agresive. Te fac să o iei razna, pe bune!

Anunțuri

Scurtmetraje.

Nu ştiu alţii cum sunt, dar mie dom’le, îmi plac filmele româneşti. Ok, recunosc, mai puţin cele istorice, probabil pentru că încă nu am răbdarea necesară şi nici nu le înţeleg foarte bine. Dar lasă, că mai stau eu pe lângă tata şi văd care-i treaba şi cu astea.

Ok, acum revenind… Mulţi, dar foarte mulţi din generaţia noastră nu vor să audă de filme româneşti, acestea fiind catalogate drept filme proaste, cu actori proşti, din care nu înţelegi nimic, şi care nici nu se pot compara cu filmele americăneşti. Păi da, nu se pot compara, pentru că majoritatea filmelor americăneşti au o acţiune previzibilă şi cuprind cam aceleaşi poveşti întoarse pe toate părţile. Uită-te la genul ăla de teen movies, spre exemplu – toate au aceeaşi idee. Aceeaşi poveste cu tocilarul îndrăgostit de veşnica cea mai populară fată din liceu, majoretă, de bani gata, bla bla bla… de fapt n-am chef să mai scriu despre asta, că oricum le ştiţi şi voi.

În fine. Cum ziceam, mulţi tineri au o gândire foarte superficială şi diferite prejudecăţi atunci când vine vorba de filme româneşti. Uneori, chiar şi faţă de muzica de la noi (deşi se rup pe Puya, mă laaaşi). Ceea ce e o mare aberaţie. Lăsăm Viţa şi Vama (Veche) pe care le ştim cu toţii, sau trupele indie/alternative (gen The MOOoD, The Amsterdams, KUMM, Go to Berlin, AB4, Alternosfera, Les Elephants Bizarres etc etttc că sunt o grămadă), pe lângă astea, mai sunt multe alte trupe bune. Uită-te la Ţapinarii, Iris, Cargo, Truda, Trooper, Pasărea Colibri, Ada Milea, Alexandrina Hristov… Şi ar mai fi, dar iar deviez de la subiect.

Dar noi suntem mult prea şmecheri că să ne uităm la filme româneşti sau să ascultăm muzică românească de calitate.

Aaaaanyway, cum începusem să zic, mie îmi plac mult filmele româneşti. Exemple? Iacătă:

  • Declaraţie de dragoste, Extemporal la dirigenţie, Liceenii, Liceenii Rock n Roll, Liceenii în alertă –  primele filme româneşti pe care le-am văzut şi pe care nu am putut să nu le îndrăgesc (cum aş putea să nu când tata le pune ori de câte ori se plictisea?!)
  • Alo? aterizează străbunica! – un alt film vechi, foarte funnea şi drăguţ, aşa, pe care l-am văzut de zeci de ori.
  • Buletin de Bucureşti – tot din seria „salut, sunt Andra şi tocmai am început să descopăr filme româneşti„.
  • Pistruiatul – tare îmi e drag.
  • Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii – mi-a plăcut mult-mult de tot. Mai ales de puştiulică ăla micu’, tare simpatic. Nu mai spun cât de şocată am rămas când m-am trezit fredonând melodia de la sfârşit.
  • 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zilede dragul ultimilor ani ai comunismului…
  • Restul e tăcere – prezintă perioada aceea superbă a Bucureştiului de pe la 1910. De asemenea, mi-a plăcut ideea de a creea primul film românesc din România, o reconstituire a Războiului de Independenţă (1877).
  • Legături bolnăvicioase – probabil îl ştiţi şi voi datorită lui Tudor Chirilă. Nu îmi place însă titlul, „bolnăvicios” nu sună tocmai bine… Mi-a picat faţa când a apărut Mihaela Rădulescu prin peisaj.

În fine, cam astea mi-au venit în cap acum, dar mai sunt foaaaarte multe. Filantropica, Nunta mută, Moartea domnului Lăzărescu, Occident, Poliţist adjectiv, California Dreamin’ etc.

*

În vacanţa de iarnă am realizat cââât de mult îmi plac scurtmetrajele de la noi. Nu o mai lungesc, o să vă scriu scurt câteva care mi-au plăcut (cu tot cu link, pen’ că-s drăguţă), iar după aia să mai aud şi de la voi, ce-aţi văzut, ce v-a plăcut, ce nu v-a plăcut sau nu aţi înţeles…

  • Lampa cu căciulă – superb… Mi-a plăcut enorm felul în care a fost redată relaţia tată-fiu. [click aici]
  • Portret de familie – un scurtmetraj foarte-foarte bun despre veşnica diferenţă de mentalitate dintre vârste. [click aici] „…ne căsătorim… gen, pentru prima dată. faze d-astea…
  • Când se stinge lumina – ăsta e taaare!  [click aici]
  • Un cartuş de Kent şi un pachet de cafea – realist. Pe principiul „şpaga şi corupţia vor exista mereu…” [click aici]
  • Valuri – [click aici]
  • Celălalt – [click aici]

Later Edit: Mă gândesc să postez ăsta şi pe liceeni.net, că tot n-am mai scris de 10 ani.

deci. neste numere.

  • Azi am facut ~200 de abdome. Am uitat sa numar pe la 160. Ieri am facut 130, deci e bine, evoluam.
  • Azi am facut si 50 de flotari. Eram stoarsa la sfarsit. Ma rog, ca sunt sanse mari ca doar un sfert, hai o jumatate din ele sa fi fost facute corect, e partea a doua.
  • Tot azi am mai facut si alte exercitii. Si sunt al naibii de mandra de mine.
  • Azi am baut 4 cani de ceai negru de la Greenfield cu nu-stiu-ce. Si cu lapte.
  • Tot azi am realizat ca the day after tomorrow is monday, si trebuie sa mergem la scoala. Si e inca foarte, foarte frig. Ca cica maine o sa fie viscol, sau ceva de genu’.
  • Si atat.

P.S: Ba, eu am dorinta nestapanita de a lua trenu’ si a ma duce la concertul asta. La Petra! E prea departe, fac 8 ore pe drum, m-am razgandit :))

ştiri de ultimă oră, dragă.

  • Bă, bă, bă! Mădă s-a mutat aici (click, fraaate…).
  • Vodafone au ajuns la 9,6 milioane de clienţi
  • Euroii au scăzut la 4,0964, faţă de săptămâna trecută când am văzut eu că era 4,1… (am uitat.)
  • … şi alte ştiri neinteresante pe care le-am văzut eu pe ManiCenăl.

ceva amintiri.

Iii, mâine grevă, nu se fac ore. Mă rog, s-or face, nu s-or face, mie mi se rupe, oricum nu merg. Şi dacă îmi zice cineva zic: „păi doamna, am fost şi eu în excursie dar nu m-aţi văzut că stăteam mai mult cu prietenul meu, Cărămidă”. Apropo, v-am zis că mă cam enervează melodia asta pe care o dau în prostie pe vh1? În fine, facem abstracţie.

Ascultând Guano Apes – Oper your eyes, mi-am adus aminte de vremurile B’estfest-ului din vara asta. Mi-am adus aminte de Victor de la Silent Disco (ştiţi voi, tipul ălă foarte funny, mai mult decât mangă şi care duhnea de la o poştă a ţigări, care s-a băgat cu noi în vorbă la SD, care făcea ca toate alea pe SOAD – Chop suey şi care după ce s-a terminat tot se ţinea după mine şi Mădă ca să nu ne violeze cineva). Mi-am adus aminte de cât de dezamăgită am fost că The MOOoD nu au apucat să cânte Back in the shop şi Hey. Mi-am adus aminte de cât de drăguuuţ şi simpatic a fost tipul de la The Charlatans, de mişcările lui de gay foarte interesante cu microfonul (al cărui fir am avut impresia la un moment dat că o să îl sugrume). De cum rămâneam eu ca proasta aplaudând. De cum am mâncat noodles de la Chopstix şi Mendelinei i s-au vărsat în geantă. Şi de cum am mâncat la Afterfuck mici şi am băut bere (combinaţia Dumnezeiască!). Şi de cum m-a călcat de am simţit că mor dobitocul ăla beat mort la Manowar. Şi de cum timp de 5 secunde am avut impresia că toaleta ecologică se mişca. Şi de cum am rămas la un moment dat singură la Manowar şi a început o melodia la care toată lumea (dar absolut TOATĂ LUMEA) ştia versurile, iar eu stăteam ca proasta şi mă uitam şi dădeam şi eu din gură (gen, da frate, păi logic, cum să nu ştiu eu versurile). Şi de cum şi-au băgat toate cele toţi tipii din jurul nostru (pentru că eram eu, Mădă şi Andreea înconjurate de o mulţime de tipi) când au explodat amplificatoarele (sau mă rog, ce a explodat. de două ori!). Şi cât de târfe mi s-au părut bulgăroaicele alea. Şi cât de genial mi s-a părut cum mă uitam eu aşa la Manowar şi văd deodată undeva mai în faţa zburând senin o cutie de bere. Şi cum stăteam noi pe fotoliul ăla albastru pe la 2 noaptea şi vorbeam de toate cele în timp ce toată lumea era la Silent Disco. Şi cââât de taaare a fost în Miniscule of Sound când am rămas doar noi două acolo, până şi DJul ieşise [=))].

All in all, a fost b’estial. Abia aştept B’estfest 2010. Şi ar face bine să bage Tuborg în loc de Ciuc.

Later edit: Dumnezeule Mare, câât de nasool e să te pişi pe tine ai o nevoie urgentă (!) la toaletă şi să ai un nasture nenorocit la pantaloni!

Reclamă: Ghidul românului în aeroport, by Mendelina (aka Bă. Năstase Bă.)

Strict Mendelinei.

Bucureşti, 04.10.2009

Stimată Mădălină,

Cu ocazia împlinirii minunatei vârste de 40 de ani a mamei mele, doresc a-ţi aduce la cunoştinţă faptul că:

– îţi mulţumesc pentru răbdarea şi toleranţa ieşită din comun de care dai dovadă în faţa sictirismului meu total, care distruge orice urmă de entuziasm din jurul meu;

– îmi cer scuze că te sperii cu moaca pe care o fac atunci când întorc uşoor capul, mă uit în ochii tăi cu o privire ucigătoare şi întreb cu un ton aspru: „What?!”;

– ştiu cât de mult îţi place cum reacţionez eu atunci când tu nu ai auzit de ceva: „NUU?! N-ai auziit de xyzeeeet?!”;

– îmi cer scuze că am avut nesimţirea de a uita să îţi spun ca m-am mutat pe wordpress. cu alte cuvinte, am fost o nenoricită;

– îmi face plăcere oricând să îţi fac reclamă, este o acţiune non-profit ce face parte din existenţa mea;

– trebuie să scrii mai des!

– apreciez postul dedicat mie pe care l-ai scris. concluzie – sunt cineva!

– sunt o persoană neroadă;

– te iubesc.

– multe altele.

Cu sictirism total drag, Andra.

P.S: Prin prezenta doresc a preciza faptul că sunt deschisă ofertei de a ieşi la o cafea o bere împreună cu bunii noştrii prieteni, Castană şi Cărămidă.